Oceanul si Insulele Antarcticii

Antarctica este formata dintr-o intindere de uscat impreuna cu marile inconjuratoare si numeroasele insule.
Granita regiunii este uneori considerata Cercul Polar de Sud, dar granita geografica este Convergenta Antarctica unde apa rece care se deplaseaza spre nord dinspre Antarctida se scufunda sub apa mai calda, care se deplaseaza spre sud. Aceasta fasie este lata de 30-50 km variand intre paralelele 48 si 61 latitudine sudica .Anthony de la Roche este primul care a traversat Convergenta Antarctica in 1675.

In primavara anului 2000, Organizatia Hidrografica Internationala a decis delimitarea apelor din cadrul Convergentei, ca fiind al cincilea ocean – Oceanul Antarctic – prin combinarea portiunilor sudice ale Oceanului Atlantic, Oceanului Indian, si Oceanului Pacific.

Oceanul Antarctic se intinde de la coasta de nord a Antarcticii, la 60 de grade latitudine sudica, ceea ce coincide cu limita Tratatului asupra Antarcticii, adica aproape toata suprafata Convergentei Antarcticii. Aceste insule sunt guvernate de Tratatul Antarctic. Ca atare, Oceanul Antarctic este in prezent al patrulea ocean ca marime din cele cinci oceane (dupa Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic si Oceanul Indian, dar mai mare decat Oceanul Arctic).


Insulele Antarctice situate in partea de nord a Covergentei:

Insulele Falkland
Tristan da Cunha
Insula Gough
Insulele Prince Edward si Marion
Insulele Crozet
İnsula Amsterdam
Insula Saint-Paul
Insula Macquarie
Grupul Insulelor Campbell
Insulele Auckland
Insulele Snares
Insulele Bounty
Insulele Antipodes
Insulele Diego Ramírez
Tierra del Fuego
Isla de los Estados

Insulele Antarctice situate in partea de sud a Covergentei:

Insulele Shetland de Sud
Insulele Orkney de Sud
Insulele Georgia de Sud
Insulele Sandwich de Sud
Insula Bouvet
Insula Heard
Insulele McDonald
Insulele Balleny
Insula Scott
Insula Peter I
Insulele Kerguelen

Descrierea Insulelor Antarcticii

  • Insulele Falkland - Marea Britanie A fost descoperita pe 4 august 1592 de John Davis in timpul unei expeditii engleze. Spaniolii au numit-o Islas Malvinas.Este alcatuita din 2 insule principale: Falkland de Est, Falkland de Vest si din 700 de insulite, capitala lor fiind Stanlay. Sunt inconjurate de Oceanul Atlantic de Sud. Au o suprafata de 12 173 km2 , Muntele Usborne este punctul cel mai inalt al insulei Est Falkland de 710 m, iar Muntele Adam de 679 m de pe insula West Falkland. Nu exista copaci autohtoni, dar sunt spatii cu iarba si arbusti. Sunt 5 specii de pinguini: megellanic, rockhopper, macaroni, gentoo si regal.

  • Insula Gough - Marea Britanie Insula a fost vazuta prima data in 1505 de portughezul Gancalo Alvarez. Capitanul britanic Charles Gough redescopera insula in 3 martie 1732, dar nu reuseste sa ajunga pe ea. Primul care reuseste este Antoine de la Roche in mai 1775, iar primii navigatori ajung in 1804. Intre 1955-1956, cercetatorii britanici construiesc o mica statie pe insula. In mai 1956, statia este transferata la Biroul Meteo Sud African, care si in prezent este un observator meteorologic. In 1976 insula este declarata Rezervatie de animale salbatice iar in 1995 este declarata World Heritage Site. Suprafata sa este de 65 km2 ( 14 km lungime si 7 km latime ). Punctul cel mai inalt este Vf.Edinburgh - 910 m. Insula este lipsita de ghetari iar lumea salbatica este alcatuita din pinguini rockhopper cu creasta lunga, elefanti de mare, albatrosi.


  • Insulele Prince Edward si Marion - Africa de Sud In 4 martie 1663 un german pe nume Barent Barentszoon Ham a fost primul care a descoperit aceste insule - partea de nord a insulei o numit-o Dina, iar cea de sud - Maerseven. El a dat latitudinea gresita si nimeni n-a mai putut gasi insulele. In 13 ianuarie 1772 francezul Marc Mace Marion du Fresne redescopera insulele. In 12 decembrie 1776, James Cook zareste insulele si le numeste Prince Edward iar insulele descoperite de Marion du Fresne le numeste Marion si Croznet. Astazi insulele Prince Edward apartin de Africa de Sud si masoara 316 km2 din care insula Marion ocupa o suprafata de 290 km2. Punctul cel mai inalt al celor doua insule se afla pe insula Marion - Vf.State President Swart - 1 230 m. Vremea este intotdeauna rea cu temperaturi joase in tot cursul anului, cu multe zapezi, ploi, vanturi puternice iar cerul este aproape intotdeauna acoperit cu nori. Pe aceste insule cercetarile stiintifice sunt restrictionate sever. Nu mai mult de 4 oameni sunt lasati odata la 3 sau 5 ani, si nu li se permite sa stea mai mult de 2 sau 3 zile. Speciile introduse au fost grav afectate de unele vietati de pe insula. Soarecii au distrus plante si insecte, dar cele mai multe pagube au fost provocate de 5 pisici de casa. Ele s-au inmultit pana la 3 400 de exemplare, distrugand populatia de pasari. Au fost luate masuri, iar acum nu mai exista pisici pe insula. Insulele sunt populate de un numar mare de pinguini( regali, rockhoppers, macaronis), sute de mii de pasari si mii de albatrosi.

  • Insulele Crozet - Franta Francezul Marc Mace Marion du Fresne descopera insula in 23 ianuarie 1772 si le numeste dupa numele comandantului lui secund Jules Marie Crozet. Insula se imparte in 2 grupe: Occidental si Oriental. Suprafata lor masoara 325 km. Punctul cel mai inalt este Vf.Marion-Dufresne - 1 090 m. Vremea este de obicei rece, uscata, noroasa dar iernile nu sunt prea aspre. Navigatorii au introdus pisici, sobolani, soareci, iepuri, ceea ce a afectat si distrus ecosistemul insulelor. In 1938 Franta declara insulele Parc National. Acum aici se afla cea mai mare colonie de pinguini regali din lume( mai mult de o treime de exemplare de pe lume).

  • Insulele Amsterdam - Franta Juan Sebastian de Elcano descopera insula pe data de 18 martie 1522 dar uita numele insulei descoperite asa ca in 1633 germanul Anthonie van Diemen ii da numele dupa vasul sau. Este o insula vulcanica de 85 km2, punctul cel mai inalt masurand 867 m - Muntele Dives. Vremea este destul de umeda, calduta si cu vanturi puternice. Luna iunie este cea mai rece 10 0C iar ianuarie cea mai calda 15 0C. Insulele Amsterdam este una din putinele insule sub-antarctice cu copaci. Pinguinul rockhopper cu creasta lunga si o specie de homari de stanca recoltati din 1948, traiesc pe aceasta insula.

  • Insulele St.Paul - Franta In data de 19 aprilie 1618, Haevik Klaaszoon van Hillegom devine prima persoana care descopera insulele. Germanul debarca prima data pe insula in 1696. In 1955 insula St.Paul este incorporat impreuna cu insula Amsterdam, Kerguelen, Crozet si Terre Adelie in Antarctica. St.Paul este un con vulcanic, neinghetat, cu o suprafata de 7 km2. Punctul cel mai inalt masoara 264 m - Crete de la Novara. Pinguinul rockhopper cu creasta lunga se poate vedea pe aici. Sobolanii obisnuiau sa manance ouale pasarilor astfel un program de eradicare, de starpire a fost inceput in 1997.


  • Insula Macquarie - Australia In 11 iulie 1810, Frederick Hasselborough descopera insula, numind-o dupa numele guvernatorului New Wales de Sud. Insula se intinde intre Tasmania si continentul Antarctica. Suprafata sa este de 128 km2 , punctul cel mai inalt fiind Mt.Hamilton de 433 m. In 1999 oceanul din jurul insulei devine un Parc Maritim Australian. Insula nu are copaci, dar este singura formata din stanci care se ridica din adancuri fara manta si crusta oceanica - acum 600 000 de ani a rasarit din mare si continua sa se inalte cu 0,8 m pe an ( de aceea sunt multe cutremure pe insula ). Sobolanii, soarecii, pisicile si iepurii lasati de navigatori, continua sa distruga viata salbatica de pe insula. In 1978 a fost introdus virusul nyxoma, care a reusit sa distruga populatia de iepuri cu 93%. Pisicile sunt mai greu de exterminat, aflandu-se inca vreo 100 de exemplare, guvernul australian cheltuind anual 9 000 de dolari australieni per pisica. Momentan insula are o populatie mare de elefanti de mare, foci antarctici, sub-antarctici. Speciile de pinguini prezente sunt cei din specia Royal, Gentoo, Imperiali, Rockhopper si cateva specii de albatrosi.

  • Insula Campbell - Noua Zeelanda Pe 4 ianuarie 1810, capitanul Frederick Hasselburg descopera insula si o numeste dupa compania sa de navigatie. Este o insula vulcanica, cu o clima rece, umeda. Se intinde la 700 km sud de Noua Zeelanda si are o suprafata de 114 km2 . Pe insula traieste cea mai mare populatie de albatrosi Royali din lume.

  • Insulele Auckland - Noua Zeelanda In 18 august 1806 Abraham Bristow devine primul om care descopera aceste insule, numindu-le dupa Lordul Auckland. Insulele Auckland ( Auckland, Enderby, Rose si Insula Deceptiei ) au o suprafata de 627 km2 , cea mai mare dintre insulele Nouei Zeelande si al sub-Antarcticii. Insula Adam face si ea parte din Insulele Auckland, care in 1910 este declarata rezervatie naturala. Punctul cel mai inalt se afla pe insula Adam - 705 m. Insulele Auckland sunt vulcanice, iar vremea este rece, umeda si cu vanturi puternice. Este insula cu cei mai multi albatrosi din lume iar 95% din leii de mare Hooker respira pe aceste insule. In trecut navigatorii au adus pe insula porci, iepuri, capre pentru a furniza surse de mancare in caz de urgenta. Azi caprele nu mai exista, fiind ucisi prin otravire. Pisicile si soarecii inca nu au fost exterminati in totalitate.

  • Insulele Snares - Noua Zeelanda Insula a fost descoperita in 23 noembrie 1791 de George Vancouver si Lieutenant Broughton. Vancouver a numit-o Snares iar Broughton a numit-o Knight. Insulele Snares sunt alcatuite din Lantul de Vest ( Rima, Wha, Toru, Rua, Tahi ), Insula Nord-estica, Insula Broughton si Daption Rocks. Milioane de pasari de mare traiesc pe aceste insule - 3 milioane de perechi de pasari de uscat de culoare neagra. Pinguinii cu creasta Snares traiesc doar pe aceasta insula si nicaieri altundeva in lume.

  • Insulele Bounty - Noua Zeelanda Pe 9 septembrie 1788 capitanul William Bligh descopera insulele si o numeste dupa vasul sau. In 1870 capitanul englez George Palmer pune stapanire pe insula. Insulele Bounty sunt alcatuite din 22 de oaze mici, cea mai lunga masurand 1 km. Aici traieste pinguinul cu creasta verticala si peste 100 000 de albatrosi.

  • Insula Antipodes - Noua Zeelanda In 26 martie 1800 capitanul Henry Water Hause descopera insula. Intre 1814-1815 a fost varful vanatorii de foci - peste 400 000 de animale au fost ucise. Grupul de insule cuprinde doua insule Windward: Insula Leeward si Insula Bools. Suprafata sa este de 62 km2 . Debarcarile nu sunt permise pe insula, chiar daca s-ar permite nu ar fi loc de numeroasele cuiburi de pasari. Insulele Bounty si Antipodes sunt singurele locuri din lume unde traiesc pinguinii cu creasta verticala ( 200 000 perechi ). Pe insula mai respira si albatrosi. Singurele specii introduse de navigatori au fost mieii si soarecii.


  • Insulele Shetland de Sud - Marea Britanie, Argentina, Chile Au fost descoperite de William Smith in 19 februarie 1819, insa fara sa puna piciorul pe insula. Se intoarce anul acela mai tarziu si debarca pe Insula King George pe 6 octombrie 1819. Are loc o adevarata vanatoare de foci. Cand William Smith se intoarce pe insula pentru a cincea oara (1820-1821), cele doua vase ale sale sunt umplute cu peste 60 000 de piei de foci cu blana. La sfarsitul anului 1821, focile cu blana aproape ca disparusera. Primii turisti care zboara deasupra insulelor Shetland de Sud si Peninsulei Antarctica are loc in anul 1956.
    Insulele Shetlands de Sud sunt alcatuite din cateva grupe principale: Insulele Clarence si Elephant; Insulele King George si Nelson; Insulele Robert, Greenwich, Livingston, Snow si Deception; Insulele Smith si Low.
    Insulele acopera 3 687 km2 si 80% sunt acoperite de gheata. Punctul cel mai inalt este Mt.Foster - 2 105 m de pe Insula Smith.
    Vom descrie câteva insule principale de la nord la sud:
    Insula Elephant - este una din cele mai importante insule din istoria Antarcticii. 22 de membrii ai expeditiei lui Shackleton din anul 1915, dupa ce vasul lor s-a scufundat in Marea Weddell, petrec 135 zile pe aceasta insula. Aici traiesc numerosi corbi cu barba si colonii vechi de muschi ( mai mult de 2 000 ani vechime). Din nefericire este extrem de dificil de ajuns pe aceasta insula.
    Insula King George - este cea mai mare insula de pe Insulele Shetlands de Sud si este numita adesea neoficial capitala Antarcticii. Opt statii de iarna sunt construite pe aceasta insula. Are o suprafata de 1 295 km2 , 90% fiind acoperit de gheata.Aici traiesc pinguini barbosi, Adelies, pasari giganti etc.
    Insula Pinguin - Sunt multe Insule Pinguin imprastiate de-a lungul Antarcticii, dar acesta a fost denumita asa de Bransfield in anul 1820. Punctul cel mai inalt al insulei este Vf.Deacon - 170 m, un vulcan stins, pe care multi oameni au urcat. Pe insula traiesc pinguini barbosi si Adelie.
    Insula Bridgeman - este descoperita in 22 ianuarie 1820 de Bransfield. Este un vulcan activ, ridicandu-se la o inaltime de 240 m, fiind situat la 37 km est de Insula King George.
    Insulele Aitcho - sunt acoperite cu o patura de muschi si licheni. Pe insula traiesc pinguini barbosi si gentoo.
    Insula Greenwich - in partea de sud-vest al insulei se afla portul Yankee. Inca din anul 1820 a fost un port important pentru navigatori. Astazi este un port de ancorare al yachturilor. O curba lata de 1 km formata din pietre si pietrisuri protejeaza acest port.
    Insula Half Moon - are forma unei semi-lune si are doar 2 km lungime. Aici armata argentiniana are o baza de vara, Teniente Camera, unde in 1961, 21 de turisti au fost blocati, dupa ce vasul lor a fost grav avariat.
    Insula Livingston - toata peninsula Byers de pe partea vestica a insulei este protejata ca un loc de interes stiintific special prin legea nr.6 din Tratatul Antarctic. La inceputul sec.al 19-lea, insula a fost un centru important de navigatie - doar englezii au luat peste 95 000 piei de foci cu blana. Este una din cele mai populare insule datorita numarului mare de pinguini barbosi si gentoo rookeries. Aici se afla statia Juan Carlos Primero din Spania, o baza de vara. La 2 km nord de aceasta se afla statia de vara St.Kliment Ohridskiy din Bulgaria, construita in 1988.
    Insula Deception - este recunoscuta usor pe orice harta datorita formei sale, ca o aripa rupta. Conul vulcanic prabusit este folosit ca una din cele mai sigure porturi naturale din lume. Navigatorii au folosit 12 km latime din port ca baza operativa. Intre 1914-1915, 30 de fabrici de balene au fost stabilite aici, locul numindu-se New Sandefjord. Un cimitir al vanatorilor de balene a existat in aceea vreme, unde au fost inmormantati 45 de oameni ( 38 norvegieni, 3 suedezi, 1 britanic, 1 chilian, 1 rus si unul de origine necunoscuta ). Astazi cimitirul este ingropat sub multi metri de noroi datorita vulcanului care a erupt in 1969 si a topit gheata de pe suprafata. Insula Deception este un vulcan activ, ultima eruptie a avut loc in 1991-1992. Exista si parti pozitive ale acestui vulcan: se poate face baie in apele termale, ceea ce atrag un numar mare de turisti. Astazi sunt doar 2 statii permanent deschise in timpul verii: Statia Gabriel de Castilla din Spania si Statia Deception din Argentina. Aici traiesc o multime de pinguini barbosi, gentoo.


  • Insulele Orkney de Sud - Marea Britanie/Argentina Insulele au fost descoperite de un navigator american Nathaniel Brown Palmer si britanicul George Powell pe 6 decembrie 1821. Powell a numit-o dupa numele lui iar britanicul James Wwddell i-a dat numele Orkney in februarie 1822. Au avut multe concursuri de navigatie in zona si multe animale au fost ucise. Aproape toate focile cu blana au fost exterminate dar zona a fost repopulata cu succes. Intre 1920-1930 vanatoarea continua si aproximativ 3 500 de balene sunt prinse.
    William Spiers Bruce monteaza in 1903 o statie meteorologica. In 1904 cand Bruce paraseste insula, statia era data Oficiului de Meteorologie din Argentina, ce functioneaza si in prezent, fiind cea mai veche statie functionabila din Antarctica. In 1951 a fost redenumita Orcadas.
    Insulele Orkneys de Sud sunt alcatuite din 4 insule mari: Coronation, Signy, Powell si Laurie, facand parte si insulele inaccesibile care se intind la 29 km de vest. 85% din insule sunt neacoperite de gheata, suprafata lor este de 622 km2 , iar vremea este în general rece, înnorata oi cu vanturi. Punctul cel mai inalt este Mt.Nivea - 1 265 m aflat pe Insula Coronation.

  • Insulele Georgia de Sud- Marea Britanie Georgia de Sud este un teritoriu localizat in sudul Oceanului Atlantic ce apartine Regatului Unit al Marii Britanii. Cand se vorbeste de Georgia de Sud se vorbeste in acelasi timp si de un lant de insule mici din proximitatea acesteia, denumite Insulele Sandwich de Sud, astfel prescurtarea este SGSSI. Georgia de Sud este cea mai mare dintre aceste insulite avand o lungime de 167 kilometri si o latime de pana la 23 kilometri. Nu exista populatie nativa pe insula iar locuitorii prezenti sunt un ofiter al guvernului britanic, un adjunct al postei, impreuna cu oameni de stiinta ce sunt aici pentru studierea anumitor conditii de viata din zona. Se spune ca insula Georgia de Sud a fost vazuta pentru prima oara in anul 1675 de catre Anthony de la Roche, un negustor din Londra, iar insulele au fost numite Roche Island pe unele harti vechi. In anul 1775 capitanul James Cook a facut inconjurul insulei si a pasit pe insula pentru prima oara impreuna cu echipajul sau si au trecut insula sub tutela Regatului Unit al Marii Britanii, sub numele de Insula Georgiei in onoarea regelui George al 3-lea. Grupul de insulite al Georgiei de Sud este localizat la aproximativ 1390 kilometri sud-est de insulele Falkland. Practic acest grup este este format din insula Georgia de Sud precum si de insulele mici din jurul acesteia insa si de alte insulite izolate la vest si est. Insula Georgia de Sud este cea mai mare dintre acestea, iar tot grupul are o suprafata de 3756 kilometri patrati fara insulele Sandwich de Sud, ce formeaza un alt grup. Insula Georgia de Sud are o suprafata totala de 3500 kilometri patrati, iar relieful predominant insulei este unul muntos si sterp din punct de vedere al florei si faunei. Pe toata suprafata insulei sunt aproximativ 11 varfuri muntoase care ajung la aproximativ 2000 de metri cu pante abrupte si chei in care se pot vedea ghetari. Cel mai inalt varf montan este Paget ce ajunge la aproximativ 2934 de metri. Din punct de vedere geologic insula predomina in sisturi argiloase, neexistand urme de fosile, unii geologi fiind de parere ca insula a facut parte in trecut dintr-un teritoriu mult mai mare care insa in prezent nu mai exista. Clima Insulei Georgia de Sud este una polara caracterizata prin temperaturi variabile. La nivelul marii, temperaturile maxime zilnice pe timpul iernii sunt in jurul valorii de 0 grade Celsius, iar pe timpul verii ajung la valorile de 8-10 grade Celsius. Media temperaturilor anuale pe timp de iarna este undeva la -5 grade Celsius insa uneori ajung si la maxim -10 grade Celsius. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1500 milimetri, majoritare fiind ninsorile sau lapovita. Marile din jurul insulei sunt reci pe tot parcursul anului datorita apropierii de curentul antarctic. Datorita faptului ca nu sunt locuitori nativ pe insula activitatea economica este una scazuta. Veniturile anuale ale insulei fiind de aproximativ 4 milioane de lire sterline, dintre care 90% se datoreaza din vanzarea licentelor de pescuit, iar restul de 10% din vanzarea de timbre postale, monede si taxe vamale sau portuare. Pescuitul se desfasoara de obicei in jurul insulei Georgia de Sud si este obligatoriu sa se cumpere licenta de pescuit. Toate activitatile legate de pescuit sunt gestionate si reglementate in conformitate cu Conventia pentru conservarea resurselor vii ale Antarcticii (CCAMLR). Turismul a devenit o sursa de venit de-a lungul ultimilor ani cu numeroase vase de croaziera si iahturi ce viziteaza zona. Astfel se percep taxe pentru acostare sau pentru stationare, iar turistii pot, de asemenea, cumpara suvenire din port sau de pe insula. Cursele iahturilor charter pornesc din insulele Falkland si dureaza intre patru si sase saptamani si permite turistilor sa viziteze atata Georgia de Sud cat si Insulele Sandwich de Sud. Atunci cand iahturile sau vasele de croaziera viziteaza Georgia de Sud, capitanii acestor vase trebuie sa raporteze responsabilului din punctul de control de la King Edward pentru a primi permisiunea de a naviga in jurul insulei. In 2001 guvernul din Georgia de Sud a fost citat de Consiliul de administrare al mediului marin pentru a certifca faptul ca Georgia de Sud indeplineste standardele de mediu. In acest certificat este precizata cantitatea de peste si perioada in care aceasta poate fi obtinuta.


  • Insulele Sandwich de Sud - Marea Britanie Sunt alcatuite din 11 insule: Zavodovski, Leskov, Visokoi, Candlemas, Vindication, Saunders, Montagu, Bristol, Bellingshausen, Cook oi Thule. Capitanul englez James Cook descopera cele mai sudice 8 insule in 30 ianuarie 1775. Navigatorii au ajuns prima data pe insula in 1818. Rusul Fabian von Bellingshausen devine primul care vede cele 3 insule situate in cea mai nordica parte in 1819 si ajunge pe insula Zavodovki in Ajunul Craciunului. Primul turist care ajunge pe insulele Sandwich de Sud va fi in 1982. Insulele sunt situate la 760 km de Georgia de Sud si acopera o suprafata de 310 km2 .Punctul cel mai inalt este Muntele Belinda din Insula Montagu - 1 375 m. Thule, Cook, Bristol, Montagu, Visokoi, Saunders si Candlemas sunt acoperite circa 80% de ghetari iar celelalte 4 insule sunt aproape total lipsite de gheata. Clima este foarte rece ( curentul oceanic rece vine dinspre Marea Wenddell ). Insulele sunt revendicate de catre Anglia si Argentina. Aproape 1 milion de perechi de pinguini adelie se gasesc pe Insula Zavodovski, una din cele mai mari colonii de pinguini din lume.

  • Insula Bouvet - Norvegia Jean Baptiste Charles Bouvet de Lozier este primul care descopera insula in 1739 de Anul Nou. In 1825 doua nave engleze redescopera insula, numind-o Liverpool si este luata in posesie de coroana britanica. In 1928 Norvegia anexeaza insula Antarcticii iar in 1971 o declara rezervatie naturala. Bouvet este cea mai izolata insula de pe pamant, tinutul cel mai apropiat, Continentul Antarctica, fiind la 1 600 km departare. Puncul cel mai ridicat este Olavtoppen - 780 m. Suprafata insulei este de 49 km2.Ghetarii acopera 93% din insula, ceea ce ingreuneaza ajungerea pe insula.

  • Insulele Heard si McDonald - Australia Oamenii cred ca britanicul Peter Kemp in 1833 a fost prima persoana care a descoperit insulele dar nu este o cerditudine. In 25 noembrie 1853, navigatorul american John Heard a zarit insula Heard si a numit-o dupa numele lui. Dupa cateva luni mai tarziu, in ianuarie 1854, Briton William McDonald descopera insulele McDonald. Aceste doua insule fac parte din teritoriul extern al Australiei; fiind alcatuiti din insula principala vulcanica Heard, insulele Shag situate la 11 km nord si din insulele McDonald ( insula Flat, McDonald si Meyer Rock ) la 43 km vest. Insula Heard ocupa 390 km2 si 20% din ea este neinghetata. Vulcanul Big Ben este activ si a erupt in anii 1910, 1950, 1985, 1992. Punctul cel mai inalt este Vf.Mawson - 2 745 m si este cel mai inalt din Australia. Insulele Heard si McDonald sunt singurele insule sub-Antarctice ce nu contin specii care raspandesc bacterii. De aceea, oricine ajunge aici trebuie sa poarte incaltaminte si haine curate. Pe insula traiesc mai mult de 2 milioane de pinguini Macaroni si mai mult de 200 000 pinguini Regali care se inmultesc foarte repede.

  • Insula Scott - Marea Britanie In 25 decembrie 1902 capitanul englez William Colbeck descopera insula, numind-o Markham, dupa presedintele Societatii Geografice Royal si arhitectul Discovery-ului. Numele insulei va fi schimbat mai tarziu in memoria lui Robert Facon Scott. Insula Scott este un crater vulcanic, de aceea este foarte rar vizitat. Are o suprafata mica de 370 m lungime, 180 m latime si 50 m inaltime. In timpul iernii intreaga insula este acoperita de zapada si gheata, dar in timpul verii se pot vedea suprafete mari de stanca expuse.

  • Insula Peter I - Norvegia Fabian von Bellingshausen descopera insula in 21 ianuare 1821, numind-o dupa tarul rus Petru cel Mare. A fost primul pamant de cand s-a descoperit sudul Cercului Antarctic. Ola Olstand reuseste sa ajunga aici pe 2 februarie 1929 si revendica insula Norvegiei. Insula masoara 158 km2 , iar 95% din suprafata ei fiind acoperita de gheata. Vf.Lars Christensen este punctul cel mai inalt - 1 755 m, fiind un vulcan stins.

  • Insulele Kerguelen- Franta In 12 februarie 1772, capitanul Yves-Joseph de Kerguelen-Tremarec este prima persoana care descopera insulele. In 1773 el se intoarce cu 3 vapoare si 700 de oameni, pentru a coloniza insula, dar cand se intoarce in Franta este acuzat de Curtea Martiala si inchis pe 6 ani pentru ca a ascuns descoperirea lui. Insulele Kerguelen sunt alcatuite dintr-o insula pricipala - Grande Terre si mai mult de 300 de ostroave si stanci micute. Muntele Ross este punctul cel mai inalt - 1 850 m. Introducerea sobolanilor si pisicilor a afectat alte specii de pe insula. In 1972 incepe un program de eradicare dar pana acum nu s-a reusit eliminarea tuturor pisicilor. Intr-o vreme au trait chiar si caini, reni, caluti ponii, porci si vite pe aceasta insula. In 1958 a fost indrodus pastravul. Planta cea mai faimoasa este varza Kerguelen bogata în vitamina C.