Stiri, noutati si evenimente din/despre Antarctica



Lac de lava lichida descoperit in Antarctica

Geologii au confirmat existența unui lac de lavă lichidă in Insulele Sub Antarctice Sandwich de Sud, în craterul vulcanului activ Mount Michael de pe Insula Saunders.
Saunders este o insula neaccesabila, fiind vizitatata pana in present doar de cativa oameni. Baza vulcanul Michael a fost vizitata foarte rar, in schimb nimeni nu a ajuns pana la varful acestuia. Vulcanul este acoperit permanent de zapada si invaluit in nori majoritatea timpului.

Din cei peste 1500 de vulcani activi de pe Terra, cercetătorii cunosc doar opt lacuri de lavă lichidă: Republica Democrată Congo (Nyiragongo), Etiopia (Erta Ale), Antarctica (Erebus), Vanuatu (Yasur și Ambrym), Hawaii (Kilauea) și Nicaragua (Masaya), și, acum, cel de pe insula Saunders.
Lățimea acestui lac este de la 90 la 215 de metri, iar temperatura este de aproximativ 1279 grade Celsius.



Descoperire de senzatie in Lacul Mercer din Antarctica

Lacul Mercer a fost exploatat de oamenii de stiinta intre lunile decembrie 2018 si ianuarie 2019, in cadrul proiectului SALSA ( Subglacial Antarctic Lakes Scientific Access ).
Ei au forat la o adancime de peste 1000 m sub gheata Antarcticii, de unde au extras monstre de apa, gheata si noroi.

Proiectul a fost condus de omul de stiinta John Priscu de origine romana. Priscu studiaza lacurile antarctice de mai bine de 35 de ani.

Membrii echipei se aşteptau să găsească forme microbiene de viaţă în aceste mostre - şi au găsit - însă au rămas surprinşi de ce era în noroi. Mostrele conţineau şi rămăşiţele unor mici crustacee (creaturi mai mici decât o sămânţă de mac) şi corpul unui tardigrad (o nevertebrată cu 8 picioare, cunoscută pentru abilitatea sa de a rezista unor condiţii din cele mai grele).
Descoperirea sugerează că aceste crustacee şi tardigrade au trăit la un moment dat pe continent şi au fost transportate cumva dinspre munţii din apropiere spre lac, de către râuri sau avansarea unui gheţar.

Desi apa din Lacul Mercer are o temperatura de -65 C, aceasta ramane in stare lichida. Cercetatorul Priscu spune ca acest lucru este posibil datorita presiunii enorme. Dacă puneți apă sau gheață sub presiune suficientă, acest lucru scade punctul de îngheț.
Cercetatorii cunosc mai multe despre suprafata planetei Marte decat despre mediul lacurilor subantarctice.


Particule extraterestre gasite in gheata Antarcticii

O descoperire de senzatie a fost facuta de catre cercetatorii care lucreaza la Observatorul IceCube Neutrino de la Polul Sud. Oamenii de stiinta au gasit primele dovezi ale existentei unor particule extraterestre ingropate in gheata de la Polul Sud din Antarctica. Cercetatorii au descoperit particule extraterestre care au calatorit de dincolo de sistemul nostru solar pana pe Pamant. Acestea sunt de dimensiuni minuscule si se numesc neutrini. "In acest context, extraterestru inseamna ca provine de dincolo de sistemul nostru solar. Pentru prima data avem dovezi al unui flux de neutrini de mare energie proveniti din afara sistemului solar", a spus Olga Botner, profesor la departamentul de fizica si astronomie al Universitatii Uppsala din Suedia. Neutrinii sunt particule elementare, precum electronii, dar le lipseste sarcina electrica. Acesti vizitatori neobisnuiti au fost detectati de catre un imens telescop stiintific ingropat sub gheata de la Polul Sud.


Record negativ de temperatură la suprafaţa Pământului: minus 98 de grade

La Polul Sud s-a înregistrat un record absolut de temperatură. Au fost minus 98 de grade, cea mai scăzută valoare de când se fac măsurători pe Pământ. Acest record negativ de temperatură nu a fost stabilit la o anumită dată, ci se bazează pe analiza datelor obţinute cu ajutorul sateliţilor de monitorizare între anii 2004 şi 2016, potrivit cărora asemenea valori foarte scăzute de temperatură se pot înregistra în orice moment, în funcţie de condiţiile atmosferice. Temperatura în văile mici situate în apropiere de vârful platoului de gheaţă din Antarctica ar putea coborî până la aproape minus 100 de grade Celsius, doborând toate recordurile negative înregistrate anterior la suprafaţa Pământului, conform unui studiu recent, citat de agenţia Xinhua.


Don Juan Pond, cel mai sărat lac din lume

Lacul Don Juan Pond din Antarctica este de departe cel mai sărat lac de pe Pământ, cu o salinitate de peste 40%. Acesta este situat în Dry Valley McMurdo din Antarctica, între Muntele Asgard și Muntele Olympus. Iazul este de 18 ori mai sărat decât oceanul, sau de două ori mai sărat decât Marea Moartă. Chiar dacă se află într-una dintre cele mai reci zone din Antarctica, este atât de sărat încât niciodată nu îngheață, nici măcar la temperaturi scăzute de minus 40 de grade Celsius. Lacul își obține sarea din precipitații, nu din apele subterane. Cercetătorii au descoperit că sarea de suprafață a iazului absoarbe această umiditate, ca parte a unui proces numit deliquescence. Aceste săruri încărcate cu apă se scurg mai apoi prin solul liber până când ajung la stratul de permafrost. Astfel de lacuri s-ar putea forma inclusiv pe planeta Marte. Mai mult, sărurile care conțin cloruri au fost detectate pe Marte, iar acestea ar fi capabile, de același fel de deliquescence observat în Antarctica. Procesele de la Don Juan Pond nu necesită apă subterană, ceea ce face și mai plauzibilă această teorie conform căreia fenomenul ar putea avea loc și pe planeta roșie.


Canioane uriaşe au fost descoperite sub stratul de gheaţă din Antarctica

Cercetătorii au descoperit trei canioane vaste într-unul dintre cele mai neexplorate locuri de pe Pământ, sub gheaţa de la Polul Sud. Cel mai mare canion a fost denumit ,,Foundation Trough'', are o lungime de 350 km şi o lăţime de 356 km. Celelalte două au mărimi aproape egale. "Patuxent Trough" are o lungime de 300 km şi o lăţime de 30 km. Tot acest relief este îngropat sub sute de metri de gheaţă. Pentru a ajunge la "Foundation Trough", de exemplu, trebuie să treci de doi kilometri de gheaţă. Cele trei canioane se situează în regiunea riftului ce desparte Polul Sud de vestul Antarcticii. Modelele computerizate vor fi utilizate pentru a determina modul în care încălzirea globală va acţona asupra unor astfel de formaţiuni.


O mare colonie de pinguini Adelie a fost descoperită în Antactica

O mare colonie de pinguini Adelie a fost descoperită în Antactica, spulberând temerile specialiştilor referitoare la posibila dispariţie a acestei specii din cauza încălzirii globale.

Colonia formată din aproximativ 1,5 milioane de exemplare, trăieşte pe Insula Danger (Insula Pericolelor), acolo unde efectele schimbărilor climatice şi activităţilor omului sunt mult mai puţin pronunţate decât în alte părţi ale Antarcticii.

Aceste insule sunt izolate şi înconjurate de o gheaţă groasă, permiţându-le acestor pinguini să se ascundă de lumea exterioară.
Din acest motiv nici specialiştii nu au reuşit să îi descopere până acum.


"Anomalie gravitaţională" misterioasă sub stratul de gheaţă al Antarcticii

Un obiect masiv s-ar putea afla sub stratul de gheaţă din Antarctica, susţin specialiştii. "Anomalia gravitaţională Wilkes" a fost descoperită iniţial în 2006 când sateliţii NASA au descoperit schimbările gravitaţionale ce indicau prezenţa a unui obiect imens pe mijlocul unui crater de 482 km. Unii cercetători consideră că anomalia ar putea fi reprezentată de rămăşiţele unui asteroid gigantic, posibil cel care a dus la dispariţia dinozaurilor. Zona se întinde pe 243 km şi are o adâncime minimă de 822,96 m. Dacă am lua în calcul teoria asteroidului acesta ar fi fost cel care a provocat dispariţia a 96% din vietăţile din mediul subacvatic şi a 70% din cele de la sol. Desigur şi adepţii teoriilor conspiraţiei au propus o ipoteză ce sugerează că misteriosul obiect este de fapt un OZN sau o bază secretă a naziştilor utilizată pentru activităţile clandestinilor din cel de-Al Doilea Război Mondial.


Zeci de vulcani au fost descoperiti sub gheata din Antarctica

Oamenii de stiinta au descoperit 91 de vulcani sub gheata din Antarctica. Acestia se alatura celor 47 deja cunoscuti de cercetatori. Practic, aceasta este cea mai mare regiune vulcanica de pe Pamant si se afla la 2 km sub suprafata foii de gheata care acopera vestul Antarticii. Oamenii de stiinta spun ca aceasta regiune ar putea sa intreaca creasta vulcanica din Africa de Est, care e considerata regiunea cu cei mai multi vulcani. Vulcanii descoperiti sunt foarte inalti, cel mai mare fiind comparabil cu muntele Eiger, care are aproape 4.000 de metri. Daca unul dintre vulcani ar erupe, ar destabiliza gheata, care ar putea ajunge in mare, ceea ce ar putea produce cresterea nivelului marii. "Intrebarea este: cat de activi sunt vulcanii? Acesta este un lucru pe care trebuie sa afle cercetatorii cat mai repede . Cei 91 de vulcani au inaltime cuprinsa intre 100 de metri si 3.850 de metri. Toti se afla sub gheata, care poate atinge pe alocuri si 4 km inaltime. Oamenii de stiinta vor continua ceretarile in zona, fiind convinsi ca mai sunt si alti vulcani nedescoperiti. Datorita Antarcticii "Cercul de Foc" este acum complet.


"Peşterile din Antarctica ar putea găzdui specii necunoscute

Sistemul de peşteri din subteranul stratului de gheaţă din Antarctica ar putea găzdui "o nouă lume" compusă din plante şi animale. În urma analizelor ADN prelevate dintr-un sistem de peşteri subterane din insula Ross, cercetătorii au descoperit prezenţa unor specii neidentificate. Peşterile formate în jurul Muntelui Erebus au temperaturi surprinzător de crescute ce au dus la formarea gurilor de ventilaţie, astfel aburul vulcanic este transmis prin toată reţeaua de peşteri. In unele zone temperatura ajunge la 25 C. Cercetatorii au prelevat probe de sol din cadrul celor trei vulcani aflaţi în regiunea districtului Victoria din Antarctica, cât şi din peşterile subglaciare aflate în Muntele Erebus. Descoperirea acestora sugerează prezenţa diferitelor tipuri de muşchi, alge, artropode şi nematode. Acest fapt susţine ideea conform căreia peşterile aflate sub stratul de gheaţă pot susţine biodiversitatea. Cercetătorii au descoperit chiar şi urme de ADN a cărui sursă nu a fost identificată.


Master Planul Statiei McMurdo

Master Planul Statiei de cercetare americane McMurdo va transforma statia intr-un campus compact de 300.000 mp, alcatuit din 6 cladiri.
In asa fel se va imbunatatii transportul, logistica, emisia de energie. Proiectul va cuprinde si facilitati de welness pentru muncitori, laboratoare, birouri, cafenea, oficiul postal, sala de fitness, frizerie, magazin.
Spatiile publice vor fi concepute in asa fel incat oamenii ce muncesc acolo sa-si poate desfasura munca in conditii normale si naturale: aer curat, lumina naturala, panorama, conditii de cazare mai bune.
Creand conditii naturale de lumina, se va reduce si consumul de energie electrica. Se va pune accent pe energia eoliana si cea solara.
Componentele vor fi facute in America si livrate spre Antarctica. Proiectul a inceput in 2019 si se preconizeaza ca se va termina in 2024.


Oficiu postal si magazin de suveniruri in Port Lockroy Antarctica

Port Lockroy este un port natural pe tarmul nord-vestic al Insulei Wiencke in Arhipelagul Palmer al Peninsulei Antarcticii. A fost decoperit in 1904 si numit dupa Eduard Lockroy un politician francez. Portul a fost folosit intre anii 1911–1931 drept loc de vanatoare de balene. In timpul celui de-al doilea razboi mondial armata britanica "Operation Tabarin" stabileste statia de cercetare Port Lockroy (Statia A) pe micuta Insula Goudier. Aceasta baza va functiona pana in anul 1962 ca o statie de cercetare britanica. In 1996 Port Lockroy a fost renovata, devenind un muzeu si un oficiu postal pe timpul verii. Este cea mai populara destinatie turistica pentru vasele de croaziera din Antarctica. Jumatate din insula este deschisa turistilor iar cealalta jumatate este protejata pentru pinguini. Pinguinii sunt cei mai fideli localnici al portului, numarul acestora fiind ridicat. Din magazinul de suveniruri puteti cumpara: harti, brosuri, carti, cani si tricouri inscriptionate. Moneda care se foloseste este dolarul si euro. Din oficiul postal al portului Lockroy se trimit circa 70.000 de carti postale in peste 100 de tari. Corespondenta ajunge insa la destinatie intr-o perioada cuprinsa intre 2 si 5 saptamani din cauza conditiilor vitrege de transport.