More




































Informatii Utile



Descriere Antarctica

  • Caracteristici generale Al cincilea continent ca marime, dintre cele sase ale Terrei, Antarctica este cel mai sudic, mai rece, mai indepartat si mai recent descoperit continent, fiind pentru prima oara detectat la inceputul secolului al XIX-lea.
    Acoperita aproape in totalitate de gheata si fara a avea o populatie umana stabila, ea inconjoara Polul Sud. La randul sau Antarctica este inconjurata de Oceanul Antarctic,intindere de apa creata din zonele de sud ale oceanelor Pacific, Atlantic si Indian, dar fiind considerat un ocean separat de celelalte datorita temperaturii mai scazute a apei si a salinitatii mai mici. Antarctica detine in jur de 90% din gheata existenta pe Pamant. Banchiza ce înconjoara continentul are aproximativ 29 milioane km cubi de gheata.
    Antarctica nu are rezidenti permanenti, dar un numar mare de guverne isi mentin permanent statiile de cercetare pe continent. Emilio Marcos Palma a fost prima persoana care s-a nascut in Antarctica la Baza Esperanza in 1978, parintii lui fiind trimisi acolo impreuna cu alte 7 familii.
    Precipitatiile din Antarctica sunt la fel de putine ca in desertul Sahara si este la fel de frig ca pe Marte. La Polul Sud, soarele rasare in jurul datei de 21 septembrie si apune pe 21 martie.
    Antarctica detine si recordul temperaturii negative. In anul 1960, la statiunea ruseasca de cercetare "Vostok" s-au inregistrat -89,20C.
    La Polul Sud toate directiile indica nord. Antarctica este cel mai inalt continent, aflat la 2600 m deasupra marii.
  • Indindere Antarctica, numita astfel pentru a o deosebi de partea opusa a globului - zona arctica - se intinde dupa paralela de 60 de grade latitudine sudica.
    Cel mai apropiat vecin al ei se gaseste la 1.000 de km si este America de Sud, urmata de Australia si Africa, la 2.500 si 4.000 de km departare.
    Cea mai mare parte a teritoriului sau se intinde in emisfera estica, in partea vestica se gaseste Peninsula Antarctica, intindere ce apropie continentul de America de Sud. Cel mai inalt varf de pe continent atinge 5.140 m (in masivul Vinson din partea vestica), iar inaltimea sa medie este putin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce il face continentul cu cea mai mare inaltime medie.
    Antarctica are o suprafata totala de 13.178.000 km patrati, fiind astfel mai mare decat Europa si Australia.
  • Clima Pozitia pe latitudine si inaltimile ei mari fac din Antarctica cel mai rece continent. Cu toate acestea se deosebesc doua anotimpuri. In anotimpul rece temperatura in zonele intercontinentale poate scadea sub -800C, în timp ce in anotimpul cald temperatura se poate ridica, in aceleasi zone, pana peste -300C.
    In zonele de coasta se poate ajunge, in sezonul cald, la temperatura de inghet (0 0C), dar si aici valorile negative sunt ridicate în perioada rece.
    Antarctica detine si recordul temperaturii negative. In anul 1960, la statiunea ruseasca de cercetare Vostok s-au inregistrat -89,20C.
    Interiorul Antarctica este un desert polar in care bat vanturi moderate ce rareori ating 30 km/h, insa ele se intetesc si devin mai persistente in apropierea coastelor. Vanturi extrem de reci, compuse din aerul aflat in partea inferioara a versantilor abrupti din interiorul regiunilor muntoase, bat spre pantele de gheata mai mici.
    Zona este foarte saraca in precipitatii, una dintre cele mai uscate zone de pe glob, aproximativ 50 mm de precipitatii cazand aici anual. Acestea cresc cu cat ne apropiem de tarm, atingand in zonele apropiate de coasta 200 mm/an. Precipitatiile sunt formate in mare masura din caderi de zapada aduse de cicloni. De obicei ele cad sub forma de zapada sau gheata, dar uneori se inregistreaza si ploi, în zonele litorale.
    Exista mai multe tipuri de climat in Antarctica, toate sunt reci, dar difera in severitate. La fel ca si precipitatiile, climatul se imblanzeste cu cat latitudinea scade. Peninsula Antarctica este zona in care se intalneste clima cea mai blanda, aici temperatura putandu-se situa in timpul sezonului mai cald in jurul valorii de 0 0C.
  • Ghetarii polari Ghetarii continentali (de calota) - ocupa suprafete extrem de extinse si au o grosime care uneori depasec 3 000 m. Acopera mari arii terestre, indiferent de relief: intregul continent Antarctica si insulele din Oceanul Artic( Groenlanda, Islanda etc.) si ocupa 98,5 din toata aria hidrosferei.
    In jurul Antarcticii, ghetarii de pe continent se prelungesc mult in apele Oceanului Planetar, formand o platosa relativ unitara, inalta pana la 90 m, numita banchiza, din care se rup mari blocuri de gheata numite aisberguri, care datorita curentilor de apa oceanici, plutesc in largul oceanului.
    Gheata este plastica si de aceea se misca prin alunecare, mutandu-se pe fiecare tip de panta. Deplasarea este lenta, intre 5-150 m pe an, asa ca o portiune de gheata de la zona de formare pana la linia de topire are nevoie de un timp indelungat, de la circa 100 ani pana la peste 1 000 ani.
  • AisbergurileAisbergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau dintr-un bloc de gheata, care plutesc pe apa. Pot avea diferite forme si pot atinge dimensiuni uriase. In 1988, un aisberg de marimea Belgiei a fost intalnit in Antarctica. Aisbergurile se distrug treptat si se topesc cand ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai mici le trebuie doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.
  • Aurora Australa Acest spectacol magnific de culoare are loc datorita materiei expulzate de soare ce interactioneaza cu campul magnetic terestru. In urma puternicelor explozii solare sunt expulzare in spatiu particule puternic incarcate electric( ioni ), ce calatoresc prin spatiu cu viteze ce variaza intre 300 si 1 200 km/s. Un nor de astfel de particule formeaza plasma. Fluxul de plasma ce vine de la soare este cunoscut sub numele de vant solar. In timp ce vantul solar interactioneaza cu marginile campului magnetic terestru, unele dintre aceste particule sunt atrase de acesta.
    Ele urmeaza apoi liniile campului magnetic in jos spre ionosfera, strat atmosferic situat între 60 si 600 km deasupra scoartei terestre. Cand aceste particule interactioneaza cu gazele din ionosfera produc acest impresionant spectacol de lumini, numit de noi aurora. Cele produse la Polul Nord se numesc Boreale iar cele de la Polul Sud - Australe.
    Gama de culori variaza intre rosu, verde, albastru si violet.
    Luminile sunt intr-o continua miscare datorita acestor interactii dintre vantul solar si campul magnetic terestru.
    Vantul solar genereaza de obicei pana la 1 000 000 megawati de electricitate intr-un astfel de spectacol si acest lucru poate cauza interferente cu liniile electrice, transmisiile radio-TV si comunicatiile prin satelit.
    Prin studiul aurolelor, cercetatorii pot afla multe despre vantul solar, cum afecteaza aceasta atmosfera si cum poate fi folosita aceasta energie degajata in folosul omenirii.
    In urma observatiilor asupra soarelui, aceste aurore pot fi prezise cu destula acuratete.
    Aurorele apar in regiunile polare ale globului. In emisfera nordica, zonele in care sunt vizibile se intind tot mai mult spre sud cu cat vantul solar este mai puternic la un moment dat. In mod normal, zonele in care pot fi observate, sunt nordul Finlandei, Scandinavia, toata Canada si nordul SUA, Alaska si Siberia. In timpul furtunilor solare puternice, acestea pot fi vizibile pana in centrul Europei, aurolele putand avand loc la orice ora din zi sau din noapte.